În parcarea unui hipermarket am auzit următorul dialog între doi oameni care își goliseră coșul în portbagaj:
- Du-te acum și du coșul la locul lui, în capătul parcării!
- Da’, ce mă, io-s neam prost din ăla, care se bucură la 50 de bani, ca să mă duc să duc coșul?!
Deci uite cum gestul de civilizație, chiar și răsplătit cu bani, e perceput drept semn de proastă creștere. Asta răsturnare de valori!
E ca și cum aș spune: “Eu cînd ies la restaurant fac panaramă, sparg vitrina cu un scaun, fac pipi în candelabru, că am bani să plătesc pagubele. Doar nu sînt ghiolban din ăla fără bani la el care stă cuminte la masa lui și-și mănîncă ciorba fără să deranjeze!”
La ce profituri fac supermarketurile vinzind gunoaie, cosurile alea ar trebui carate la loc de angajati in uniforma cu fireturi si nasturi de aur, platiti cu salarii de IT la NASA. Cind esti tratat de prost si facut la punga de d-alde astia, orice golanie care le incurca biznisu’ si le strica deverul, e binevenita.
Recunosc că uneori, neavând fisa aia de 50 bani la mine, m-am bucurat de mârlănia ăluia care lăsase un coş în parcare.
Și eu m-am bucurat de mîrlănia cîte unuia cînd nu aveam monedă, pînă cînd mîrlănia lui s-a întîlnit cu valea spațiului mirotic și coșul era să se oprească direct în mașina mea după o cursă de 10 metri.
Cică anual, în medie, 20000 de familii de români cumpără “Codul bunelor maniere astăzi”, al d-nei Aurelia Marinescu, astfel c-a sărit binişor de 200000 de ex. vîndute. Ai adulmecat perfect felia de piaţă, cucoanei îi bate vînt de faliment!
Sau, pe aceeasi tema, “Ce, io’s taran d-ala sa se spele, sa faca economie la haine? Uite-acu ma duc si-mi iau alt Armani!”